Al Brì

UNA VOLTA

Föra jine c(h)e le sciè fevre

Copia_di_ZIOquadroUna volta se üsava al trentün de jine, fèè picui scherz. Par esempi se diseva a ün spuset:
“la dicc la tu femna da andéé a c(h)è sübat ” e quel l’andava. Se g(h)e cureva adre e quant l’era visin a casua se g(h)e gridava:” föra jine c(h)e le sciè fevre” e quel al respundeva: “bruti mustri” e al faseva finta da fè al querto, ma l’era cuntent parquè al vureva dii c(h)e la part püse bruta de l’invern l’era paseda cumpres i dì de la merla.

 

La Candelora

 

CANDELORApinAl dü de fevre, dì de la candelora, ala sira se üsava truas tücc qui de la c(h)è e i parent insema a dii la curuna.
Se faseva sü una specie de ultarin a tri scalin, sel fudrava de carta argenta e sal meteva sül taul. In mez al scalin püse olt se meteva la statuina de la Maduna, da part e in dì scalin püse bas, se meteva i candel c(h)e al prevat l’aveva benedit a funziun.
Dopu ave pizzet i candel se smurenzava la lüs e se diseva la curuna.
Finit la curuna, quant i candel aieran quasi cunsumet, gnoltar fiöö an tirava sü la scira e an faseva di bei brocul c(h)e an druava da dèè suta ai skii par brì fac(h) tac(h)è suta la nef.

Sunè al Marz

sune_marzUna volta se usava andèè a sunè al marz, c(h)e al vö dì andè a ciamè l’erba, ciamè la prumavera.
Tüc i bocia i se metevan sü püse sampügn c(h)e i pudevan e a l’ültum de fevre e al prum de marz se andava a sunè.
A l’ültum de fevre se andava ingir par al pais e se sunava püse fort c(h)e se pudeva, se faseva vergna e tanta alegria. Invece al prüm de marz se andava amò a sunè, ma c(h)è par c(h)è e se te g(h)aveva sciè un zufet de erba i te davan una brènc(h)a de castegn sec(h), uuh se la te andava ben una quai caramela.

L’öf del föc(h) sant

fuocoUna volta al sabat sant se üsava benedì i scandulin. Un quai dì pruma de la funziun se ciapava un es^cia senza grup e cun un seg(h)ürin se faseva föra un pò de scandulin.
La sira del sabat sant, quant c(h)e al g(h)era la benediziun del föc(h) se sbruseg(h)ava da una part in punta i scandulin cun al föc(h) sant…. .Al dì de Pasqua se andava in di c(h)è di èf, u dei parent püse strenc e se g(h)e purtava un scandulin sant. Lur in cambi i te davan un öf de galina, uuh se la te andava ben scinq franch.

S. Roc(h)

s_rocE’nc(h)a una volta a S. Roc(h) an faseva festa granda. Tücc quì c(h)e pudeva i vegnivan giù di alp e i andavan a mesa granda. Una funziun solennissima, i fasevan vegni un predicatur aposta , ün de quii c(h)e vusava fort, un de quii c(h)ee, te garantisi mi, i te fasevan bri drumi a mesa.
Dopu la funziun in gesa, al g(h)era la lotteria u l’incanto dei canestar pöö…, se tac(h)ava ciuc(h)a e barac(h)a, jüg(h)è a la mura e chènti c(h)e finiva pü.
Quant c(h)e vegniva fam, se andava lè di Mola e se crumpava tucc i cuin c(h)e g(h)era, un pò de pen e se maiava tut, corda e piumbin.
Pöö … qunt se cuminciava a ves un pò piz, se tac(h)ava a ragnala; “tii te me incavret un prèè su in di röan” e l’oltar “no ale brì vera” e giù bot, ma un quai di dopu an sera püse amis de pruma.

An se sciè par i povar mort

munedaAl dü de nuembar dii di mort gnoltar fiöö an girava tücc i c(h)è del pais e an diseva “an se sciè par i povar mort” e qui de la c(h)è i gne davan
c(h)i scinq, c(h)i des, c(h)i vint franch e se te sera parent ènc(h)a scinquanta u scent franch. I padrun di c(h)è i g(h)avevan jemò prunt un scüdelin cun giù la muneda e in base ala parentela i te davan. Te ciapava dapartüt vargut, parquè te sultava i c(h)è c(h)e i sganciavan brì. Al g(h)era certi c(h)e i pudevan brì, ma certi c(h)e pudevan i tiravan scè scüs: al
g(h)e brì al me um u al g(h)e brì la me femna e via…. .
Se sà brì ben da indue le partida questa üsanza, ma una volta al g(h)era quì 
c(h)e preg(h)ava par i tu povar mort in cambi de un cumpens, pö la roba la se trasfurmeda fina a rivè a gnoltar bocia c(h)e insci an ciapava un quai ghèl da pude jug(h)è ala crüscheta.
Infatti al sira an se truava a grupet de scinq u ses a jug(h)èè.

La crüsc(h)eta

muccAl jöc(h) de la crüsc(h)eta al vegniva fecc dumà la sira del dì di mort. Se ciapava un mücc de crüsc(h)a e se g(h)e meteva ent un ghèl parun de scinq, des u vint franch, se decideva volta par volta e a rutaziun se mesc^iava.
Una volta mesc^èt, quel de turno, al ciapava al mücc cun ent i ghei e al furmava una specie de panun bislunc(h) fasendo i part pü o meno istes. Ugnun al tureva una part, quel c(h)e mesc^iava al tureva l’ültima parquè nel mesc^iè al pudeva senti inde aieran i ghei, pöö ugnün al früg(h)ava la su part a scerc(h)è i gheii.
Se, ala fin, al manc(h)ava un quai ghel te pudeva rüg(h)è ènc(h)a nela part di öltar. Una volta strac(h) se smeteva e al g(h)era c(h)i al guadagnava e c(h)i al perdeva, ma l’era instes parquè i ghei i vegnivan üset par crumpè una quai gulusitè c(h)e vegniva spartida senza fè tort a neg(h)ün.

 

Un pò de pruverbi Filastroch e nine Vucabulari del brì  

 

I commenti sono chiusi.